Excursiile, oh, dragi excursii, intotdeauna m-au tinut cu sufletul la gura. Nu stiu, nu vreau a recunoaste ce mi-a tinut mai mult sufletul, drumurile lungi si interminabile cu peisaje care mai de care mai fascinante sau atmosfera colectiva dintr-o excursie cand doarme unul si dormim toti, cand se distreaza unul si ne distram toti.
Sunt un cetatean, un cetatean roman si.. pot spune ca am drepturi ! Dreptul de a imi iubi tara, caci este nemaipomenit de frumoasa, si asta o poti spune doar dupa un scurt traseu prin aceasta tara. Peisajele rurale, campiile, padurile, muntii..totul parca ar fi fost scos din domeniul fantasticului. Sunt un visator, un peisaj nu a fost niciodata in exacitatea realitatii pentru mine, mereu a existat un strop de ireal in el, poate tocmai de aceea l-am si iubit atat de mult. Am vazut castelul Peles invaluit in intreaga-mi magie a imaginarului, unde cavalerii se plimbau la tot pasul, unde leii pazeau intrarile principale, iar in deplinatatea acestuia se afla probabil cel mai important lucru, steagul Romaniei. Am vazut muntii, i-am strabatut si mi-am delectat privirea cu cel mai bun gust al imaginii acestora, si parca nu ma mai saturam a face asta. Forme robuste si puternice, in lumina razelor infinite ale soarelui, intr-un peisaj rural aruncand parca si-un cer, si-un verde de padure faceau din acel loc parca un rai, un loc numai bun pentru a te regasi.
In acea zi, sufletul mi-a fost invaluit de cele mai fantastice emotii si m-am simtit, vazand atatea minunantii, cel mai bogat om de pe pamant !
