Pornesc in lume,lăsând casa părinteasca înlăcrimată
Este o dimineață de toamna rece si trebuie sa plec.
Cu greu trebuie sa ma despart de casa in care am copilărit.Imi amintesc de toate lucrurile frumoase pe care le las aici. Cozonacul de Craciun,drobul de Paste,si toate celelalte lucruri....Saraca de mama cum nu isi vedea capul de treaba cand era ziua mea si voia sa fie ziua perfecta pentru mine.Nu avea pretentii sa invat excelent dar cand luam o nota proasta o prindeam cand vorbea cu tata cum sa ma dea la meditatii. Cum mereu voiam sa ne suim pe porc de Craciun caci curtea era exagerat de mare si faceam muntii de zapada ca sa spionam lumea de peste gard. Acum toata casa si curtea sunt goale.
Mama imi face cu mana inlacrimata si eu din masina,ii spun "La revedere mama !"
(Am facut-o dintr-un peisaj de tara)
