Ninge frumos, încet şi lin
Totul în alb se îmbracă
Copiii de la săniuș vin
Bucuroși ca niciodată.
Toți zâmbesc și strigă în cor
Doar o biată fată
Stă în zăpadă îngenuncheată
Şi privește către un nor
Piciorușele sunt goale
Ce se întâmplă cu ea oare
Plânge încet, neauzit
Tot privind cerul nesfârșit
Buzele vinete vor să vorbească
Corpul vrea să se-ncălzească
Dar nu poate e orfană
A rămas fără tată, fără mamă
Acum ea început să strige
Să urle acum când ninge
Inima este zdrobită
Iar durerea e infinită!
