Intr-o zi frumoasa de primavara, Andrei a venit la Daniel acasa sa il cheme la terenul de fotbal:
-Daniel, hai la teren! Suntem 21 si ne mai trebuie un copil... Vii tu te rog?
- Nu pot veni. Imi fac lectiile si trebuie sa repet pentru testul de maine pe care ni-l va da doamna. Nu vreau sa iau o nota mica fiindca daca iau o nota mai mare ma pot califica la Olimpiada de limba romana pe tara, si nu vreau sa ratez ocazia...
- Asa prieten imi esti? spune Andrei ingamfat.. Cand am si eu nevoie o data de tine tu ma refuzi. Sa nu indraznesti sa imi mai vorbesti, nici macar sa ma saluti.
- Dar.. nici tu nu vrei sa ma intelegi! zice intristat Daniel. Stii ca imi place fotbalul dar pun intai pe primul loc scoala si munca mea pentru efectuarea lectiilor.
- Dar nimic.. nu vreau sa te mai ascult! a spus Andrei si plecand suparat foc si para.
Urmatoarea zi doamna profesoara le-a dat copiilor lucrarea de control. La verificarea lectiilor, una din temele care au fost pe placul profesoarei a fost cea a lui Daniel. Un scris caligrafic, cu stiloul, exprimare corecta si clara dar mai ales frumusetea caietului. Insa a fost dezamagita de tema lui Andrei.
- Aceasta este o tema? Cu filele caietului murdare si patate de cerneala? Iar acest scris este ingrozitor... Parca incerc sa dezleg hieroglife antice! a spus doamna indignata.
In cea de-a treia zi Daniela a venit cu temele ingrijite iar Andrei tot cu un caiet murdar si nici macar cu tema facuta.
-V-am adus lucrarile iar cel ce se califica la olimpiada faza pe judet este Daniel, cu un punctaj de 98 de puncte.
Daniel a obtinut un puctaj maxim la olimpiada, fiind premiat si laudat si chiar i s-a oferit o bursa pentru a studia intr-o tabara in Anglia.
-Daca as fi facut si eu ce a facut Daniel.. poate ca acum as fi fost si eu mandru de mine.. isi zise Andrei cu lacrimi in ochi.
