„I-am vorbit”, pronumele „i-” cazul dativ(cui i-am vorbit? lui, îi, i-), complement indirect
„Vocea-i mă inspiră”, pronumele „-i”, cazul genitiv (a cui voce mă inspiră? a lui, îi, -i), atribut; pronumele „mă”, cazul acuzativ (pe cine inspiră? pe mine, mă) complement indirect.
„Ți-am spus”, pronumele „ți”, cazul dativ (am spus cui? ție, îți, ți-), complement indirect.
„De doru-ți mă topesc” pronumele „ți”, cazul genitiv ( de al cui dor mă topesc? al tău, îți ți), aribut; pronumele „mă” este mai sus.
„Mi-ai dat un sfat”, pronumele „mi”, cazul dativ (cui ai dat un sfat? mie, îmi, mi-), complement indirect.
„Vocea-mi tremură” pronumele „mi” cazul genitiv (a cui voce tremură? a mea, îmi, mi-), atribut.
„Glasul ei e blând”, pronumele „ei”, cazul genitiv (al cui glas? al ei, îi, i), atribut
„Glasu-i e blând” pronumele „i”, cazul genitiv (al cui glas? al ei, îi, -i), atribut.
„Mi-ai cerut o carte” pronumele „mi”, cazul dativ (ai cerut cartea cui? a mea, îmi, mi), complement indirect.
„Ți-a spus” e la fel ca la „ți-am spus” de mai sus.
„Ți-a văzut copilul” pronumele „ți”, cazul dativ (a văzut copilul cui? a tău, ție, îți, ți), complement indirect
„I-a certat pe copii” pronumele „i”, cazul nominativ (cine a certat pe copii? ea, însă aici e subiect inclus în verb și are forma de „i”), subiect (nu sunt sigură că este corect)
„I-a spus ceva” la fel ca la „i-a certat pe copii”
„Părerea-i contează„ pronumele „i”, cazul genitiv ( a cui părere? a ei, îi, i) atribut
„Părerea ei contează”, pronumele „ei”, cazul genitiv (a cui părere? a ei), atribut
Sper că te-am ajutat.
