Era o zi de toamnă liniștită iar eu mă aflam intr-o mică pădure, din capătul unui cartier din periferia orașului. Mă uitam melancolică lângă trunchiul gros al unui arbore. Pe pământ, se afla o mantie colorată de frunze. Dintre toate, una mi-a atras atenţia: o frunză rosiatică precum focul, cu reflexii de galben. Era o frunză mult prea frumoasă ca să moară...
Chiar in acea clipă, o drăgălașă fetită îmi tăiă calea. Alergă până la frunza cu pricina, punând-o intr-o punguţă transparentă in care se aflau mai multe frunze si flori. Am rămas ingandurată, intrebandu-mă la ce ar fi bună acea frunză. Misterul s-a deslușit când, a doua zi, la școală, pe peretele cu planșe realizate de copii am vazut-o. Era chiar ea, frumoasa frunză la care mă gândisem toată după-amiaza. De data aceasta nu mai era o frunză oarecare, ci era o petală a unei minunate flori.
Nu stiu dacă am facut mai multe, sau mai putine propozitii, dar am facut un text. Sper să-ti fie de folos.
