Era odata un negustor,ce era putred de bogat. Odata ce a murit,fiul sau a luat toata averea.
Cand a vazut atatia bani,a inceput sa cheltuie si sa o tina numai in petreceri,insa,cand banii s-au terminat,a ramas intr-un halat si in niste papuci.Fiindca devenise sarac,,prietenii,, au uitat de el si doar unul,mai bun la suflet, i-a trimis un cufar si mesajul ,,Fa-ti bagajul!,,.Neavand cu ce sa il umple,s-a bagat chiar el in cufar.
Nu stia ca defapt a primit un cufar fermecat,asa ca atunci cand l-a incuiat,acesta a inceput sa zboare.A mers,cat a mers,pana a ajuns in Turcia.Nu l-a bagat nimeni in seama,deoarece turcii erau imbracati la fel ca el.
La un moment dat,a intrebat o doica despre palatul pe care l-a zarit. Aceasta i-a spus ca acolo locuia fata sultanului,care a fost inchisa acolo si n-aea voie sa iasa,decat daca era cu parintii sai.
Auzind povestea,a zburat cu cufarul pana la geamul printesei. Acesta a mintit-o spunandu-i ca e dumnezeul turcilor. Ea,crezandu-l,i-a spus sa vina intr-o anumita zi,cand vor fi si parintii ei de fata.I-a mai zis si ca parintilor ei le placeau povestile cu talc si ca ar fi bine sa invete una.
In acea zi a fost intampinat cu prietenie de sultan si sultana.El le-a spus o poveste exact pe gustul lor. Acestia,uimiti, i-au dat voie sa se casatoreasca cu fiica lor.
Auzind aceasta minunata veste, baiatul s-a gandit sa faca ceva special,asa ca a cumparat niste rachete,pe care le-a pus in cufar,dar acesta a ars din pacate.
Astfel feciorul a ramas fara singura sa avutie,iar printesa fara logodnic.
