Fabrica de nea
Provoc imaginaţia să erupă din a
sa matcă şi să urce la stele unde oameni dragi, dragi aşteaptă. Ei mă vor purta
în regatul imposibilului posibil de unde albe flori şi ler de floare vor
coborî-n mărgăritare ca fulgi curaţi lăsaţi pe-un scrin uitat de seară cu
uşi deschise ce te-ndeamnă ...
Cei dragi ai mei mi-arată
taină cum alb omăt apare-ndată. Un gând curat aduce-un fulg, un zâmbet
trist îl suflă-n grabă şi ei surâd şi-mi spun pe dată să trec zâmbind
şi dacă-i ger de viaţă. Căldura din privire şi simţire înmoaie ger oricât ar fi
de greu şi mii de fulgi îmbracă totul iute în alb curat şi strălucire.
Le mulţumesc şi mă cobor
... aduc o veste de iubire, căci neaua se coboară peste noi.
