ERAM in biblioteca scolii..ma plimbam pe langa rafturile prafuite cu miros de carte veche ... pana cand...printr.un ochii mic ce se afla intre spatiile dintre carti...am zarit un Om...era un barbat... chipes.. inalt...cu parul frumos si curat si cu ochii stralucitori.. imbracat intr.un pltonas subtire.. negru cu butoni aurii... nu imi venea sa cred...era insusi poetul Mihai Eminescu... m.am dus la el si l.am salutat... apoi i.am spus ca imi plac poeziile lui.. el mi.a multumit politicos si mi.a povestit de unde are atata inspiratie... remarcam in dictia sa certitudine si coorenta... era cu adevarat un om destept.... apoi.. ceva s.a schimbat.. incepea usor..usor..sa se stearga... si a disparut la fel de misterios precum a aparut
