URGENT!!! dau coroana
Rezuma textul la persoana 1
A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tînără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc. Nu-i vorba, Bîrzovanu, răposatul, era, cînd a fost, mai mult cîr paci decît cizmar și ședea mai bucuros la birt decît acasă; tot li-au mai rămas însă copiilor vreo două sute de pruni pe lunca Murășului, viuţa din dealul despre Păuliș și casa, pe care muma lor o căpătase de zestre. Apoi, mare lucru pentru o precupeaţă, Radna e Radna, Lipova e numai aci peste Murăș, iar la Arad te duci în două ceasuri. Marţi dimineaţa Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piaţa de pe ţărmurele drept al Murășului, unde se adună la tîrg de săptămînă mură- șenii pînă de pe la Sovîrșin și Soboteliu și podgorenii pînă de pe la Cuvin. Joi dimineaţa ea trece Murășul și întinde șatra pe ţăr murele stîng, unde se adună bănăţenii pînă de pe la Făget, Căpălnaș și Sîn-Miclăuș. Vineri noaptea, după cîntatul cocoșilor, ea pleacă la Arad, ca ziua s-o prindă cu șatra întinsă în piaţa cea mare, unde lumea se adună din șapte ţinuturi. Dar lucrul cel mare e că Mara nu-ţi iese niciodată cu gol în cale; vinde ce poate și cumpără ce găsește; duce de la Radna ceea ce nu găsești la Lipova ori la Arad și aduce de la Arad ceea ce nu găsești la Radna ori la Lipova. Lucrul de căpetenie e pentru dînsa ca să nu mai aducă ce a dus și vinde mai bucuros cu cîștig puţin decît ca să-i „clo cească” marfa. Numai în zilele de Sîntă Marie se întoarce Mara cu coșurile deșerte la casa ei.
Sus, pe coasta unui deal de la dreapta Murășului, e mănăstirea minoriţilor, vestita Maria Radna. Din turnurile bisericii mari și frumoase se văd pe Murăș la deal ruinele acoperite cu mușchi ale cetăţii de la Șoimoș; în faţa bisericii se întinde Radna cea frumoasă și peste Murăș e Lipova cu turnul sclipicios și plin de zorzoane al bisericii românești, iar pe Murăș la vale se întinde șesul cel nesfîrșit al Ţării Ungurești. Mara însă le trece toate cu vederea: pentru dînsa nu e decît un loc larg în faţa mănăstirii, unde se adună lumea cea multă, grozav de multă lume. Cică e acolo în biserica aceea o icoană făcătoare de minuni, o Maică Precistă care lăcrimează și de a căreia vedere cei bolnavi se fac sănătoși, cei săraci se simt bogaţi și cei nenorociţi se socotesc fericiţi. Mara, deși creștină adevărată, se duce și ea cî- teodată la biserica aceasta, dar se închină creștineș- te, cu cru ci și cu mătănii, cum se cu vine în faţa lui Dumnezeu. Că icoana face minuni, asta n-o crede; știe prea bine că o Maică Precistă nemţească nu e o adevărată Maică Pre cistă. E însă altceva la mijloc. Călugării, care umblă rași ca-n palmă și se strîmbă grozav de urît, au o știinţă tainică și știu să facă fel de fel de farmece pentru ca boala să-și vie de leac, săracul să-și găsească sprijoana și nenorocitul să se fericească. Bine face dar lumea care vine la Măria Radna să se închine, și Marei îi rîde inima cînd pe la Sînte Mării timpul e frumos, ca lumea să poată veni cale de o săptămînă de zile, cete-cete, cu praporele în vînt, cu crucile împodobite cu flori și cîntînd psalmi și litanii. Acum, cînd vin sutele și se adună miile pe locul cel larg din faţa mănăstirii, acum e secerișul Marei, care dimineaţa iese cu coșurile pline și seara se întoarce cu ele goale.