Comisul Ionita de la Draganesti il intampina pe vechiul sau prieten, Neculai Isac, la intrarea din Hanul Ancutei.
Cei doi se recunoscura repede, iar spre uimirea si fericirea ochilor celorlalti tovarasi cat si ai Ancutei, se imbratisara. Conversatia progresa, comisul initiand subiectul calului sau ce il avea din tinerete, ce i-a fost alaturi la bine si la greu. Cu acest prilej, afla mai apoi ca Isac pierduse un ochi intr-o intamplare nefericita. Curios sa afle detaliile pataniei ce s-a petrecut chiar la acest han, il invita prieteneste la un pahar de vorba.
