Oglinda naturii si a vietii , gradina ... Trandafirii , unii rosii ca sangele , altii albi ca spuma laptelui , soptesc soapte mierloase . Daliile , sfioase , se uita de susu la celelalte flori . Stau sub piersicul batran si ascult povestile sale sacre , alaturi de papadii , galbene ca soarele in miezul verii , curioase si rebele . Crinii , albi ca norii pufosi , intelepti ca batranii , dau povete bobocilor care urmeaza sa devina flori mandre . Galagioasele flori "De nu-ma-uita" se cearta de cum rasare soarele , care nu maieste asa puternic ca altadata , si, nu mai poate incalzi infriguratul trup al verii , care se incapataneaza sa ramana ...Cand pasesc in gradina , magia ma invaluie , parca pasesc intr-un alt univers , un univers care este reflectia naturii . Zanele gradinii isi fac aparitia tandre si imi povestesc aventurile lor din Lumea Imposibilului ... Inca imi amintesc cum udam florile , care imi multumeau politicos de fiecare data , cum faceam un buchet de zambitoare lalele , pe care-l puneam intr-o vaza de cristal stralucitoare ca lumina soarelui , vaza pe care o asezam pe pervazul geamului : iar celelalte flori se uitau invidioase ....
