Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie. Nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau. Nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar. Acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.Dragostea nu va pieri niciodata…” (Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, XIII, 4-8). Aceasta ar fi in cateva cuvinte conceptia lui Ioan Slavici despre iubire, asa cum apare in romanul “Mara” sau in nuvelele: “Padureanca”, “Scormon”, “Moara cu noroc”, fiindca “daca iubesti cu adevarata iubire, vei face numai ceea ce crezi tu insuti ca este bine sa faci, caci numai aceasta poti sa o faci cu toata multumirea” (I.Slavici, Fapta omeneasca).
