Scena cvasierotica a sarutarii pamantului este un "pretext literar",care alcatuieste geneza romanului,alaturi de alte doua secvente memorabile. In satul rebrenian un taran (in roman,Vasile Baciu) isi bate fata (in roman,Ana),pentru ca "a gresit" cu cel mai sarac flacau din sat(in roman,Ion). Ultimul pretext literar se refera la discutia pe care Rebreanu o are cu un taran pe nume Ion Pop (in roman,Glanetasu), care vorbeste despre pamant cu patima, "ca si cum" ar fi vorba despre "o fiinta vie si adorata".
La inceput,Ion se simte mic si neinsemnat in fata pamanturilor pe care nu le are, dar dupa ce intra in posesia lor,acelasi Ion se simte puternic,"ca un urias din basme".
