Vijelioase flori, din pamant aburind,
ca niste strigate cresc, salta zambind.
Care e vrerea lor gingasa-n vreme?
Noaptea-n gradinile mari nu se vor teme?
Insa-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu sade deschis...
Haina lui mirosind a ierburi si cer
fara sa stie orasul de piatra si fer.
Mainile micilor flori intra-n pamant,
mortii cand le saruta stiu daca-i vant,
si de pe dansele sorb ploia si vestile.
Stfel, in flori isi deschid mortii ferestile...
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!
