Mă numesc Simina si am trăit in acel an când România nu era România iar președinți nu existau.Am trăit să văd (ordia turca) navalindu-mi sătucul.Locuiam, eu împreună cu sora mea (sub cort),căci mama murise demult.Din acea zi nu speram ca voi mai vedea (o poartă) în fața ochilor.Eu ii eram si mama,si sora Ilincai.Intr-o (noapte) ne-am trezit brusc cu toții.Pamantul se mișcă și se auzeau copitele cailor,semn ca veneai turcii (spre hotăra)Țării Românești.(Umbra) conducătorului turc era cea mai evidentă în lumina lunii.(Miezurile) iernii erau cele mai grele pentru mine și sora mea.Dormeam sperând că mâine vom apuca a vedea (zorile),dacă nu cumva...
