Lexicul poetic eminescian se remarca in primul rând prin simplitate si prin permanenta legătură cu natura:" codri","brazi","poteci","crânguri","păsările","dumbravile".etc. Se remarca deasemeni in versurile marelui poet echilibrul , sobrietatea dar si naturalețea .La nivel fonetic remarcam ca Eminescu păstrează fonetisme moldoveneşti populare"se împle" pentru valoarea lor artistică,dar si regionalisme "rariștea","huceag","chiparos" folosite atât pentru a păstra dulcele glas românesc cat şi din necesităţi de rimă. Lexicul eminescian este de asemeni tărâmul mărcilor lexico-gramaticale. Se observa abundentă de epitete, metafore, comparații cat si prezenta eului liric inca de la primul vers " de treci codri de arama"..Muzicalitatea versurilor sporește lirismul prin formula prozodică pentru care s-a optat. In concluzie , prin lexic poetul da o expresivitate deosebita imaginilor artistice , imaginația fiind calitatea proprie geniului .
