In poezia " Toamna" , autorul descrie tabloul trist al sfârșitului de toamna. Versurile " norii suri isi poarta plumbul, cu podoaba zdrențuită / Tremura pe camp porumbul ", poetul descrie o imagine deprimanta. Sub povara norilor cenușii porumbul " tremura" de frigul toamnei, " vântul puternic spulberând totul in cale : " vine vântul fară mila, De pe vârful surii noastre, Smulge-n zbor câte-o șindrila ". Poetul isi simte sufletul cuprins de tristețe si il compătimește pe puiul de ciocârlie , ce plânge singur si trist: " De vifornita pagana, se-ndoiesc nucii, bătrânii , Plânge un pui de ciocârlie ,Sus pe cumpăna fântânii". Poetul este cuprins de mila pentru puiul ce plânge si nu are adăpost , si ii împărtășeste singuratatea si tristețea .
