Intr-o seara blanda de toamna , la asfintitul soarelui natura se
pregatea in liniste de culcare . se auzeau numai talanca, rasunand din
vai un fluier care dionea in vii , si in aer , ciripind ca puisorii ,
randunelele. se pregateau de plecare . randunele se inaltau in vazduh ,
se lasau ca o perdea deasupra iazului ,apoi se imprastiau spre
paduricea de salcii , plecau dea lungul miristilor, apoi se intorceau ,
prilej pentru puisorii sa isi incerce voinicia aripilor .
de dupa
deal veni un uliu , facanduse ca nu le ia in seama . randunelele , insa ,
navalira , asupra lui si il alungara , mai stand inca in inaltul
cerului sa vada daca mai vine .
pe pripa casei un copilas urmareste
cu drag stolul de randunele . printre ele sunt si puisorii lui , trei
la numar . se ivisera pe lume in cuibul de in huima de sub streasina
casei . mamuca ii promitea copilasului ca ii va da puisorii cand vor
creste mari , daca e cuminte .
ranunele sau odihnit in timp , apoi
sau inaltat deodata cu toatele , puisorii copilasului au iest din stol,
au atins steasina casei , apoi sau intors . isi lusera ramas bun de la
cuibul lor . stolul ocoli in zbor iazul , se inalta si randunelele se
departara tot mai mult spre asfintit .
copilasul privi lung dupa ele , apoi incepu sa planga . .a.a lui arunca furca si il
