Ninge-ncet de la amiază.
Fulgii ca-ntr-o horă zboară.
Iarna-n tronul ei se-aşează.
E o zi frumoasă-afară.
Până-n seară potecuţa
S-a acoperit de nea.
Îmi iau iute săniuţa
Şi pornesc la deal cu ea.
Şi din vârf de potecuţă,
Fericit, pornesc la vale!
Noapte e, dar luminează
Fulgii albi ce-mi ies în cale
Obosit, spre miezul nopţii,
Iarna o privesc din pat.
Nu mai ninge, Luna plină
Iese mândră din Palat.
