Literele,-n carte, sumbre,
par o droaie de furnici;
ele, care sînt doar umbre
imobile, prind să umble
ca puzderia de furnici.
Cartea, noaptea, se preschimbă
într-un mare furnicar;
literele,-n ea, se plimbă
fără teamă de vreo limbă
de pavian sau furnicar.
Literele se răscoală:
p se face b! Lui o
i se umple,-ncet, pe coală,
inima de roată goală,
pînă nu mai este o,
ci un negru ou. - Antene
O-ului îi ies de-acu [Ö],
sau doi ochi fără sprîncene
ca-n aceste mici desene [ ],
plus o coadă ca la Q.
Cititor din orice parte,
află că eu nù fur, nici
mint, spunînd că orice carte,
pînă-n zori, e-o furnicarte...
Hai la groapa cu furnici!
adică citeste in orice parte pe unde apuca ă el nu fur nicio carte si ca nu minte ca fura o carte , citeste pana in zori cum muncesc furnicile si zi si noapte la ia sa referit . SPER CA TE-AM AJUTA
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!
