Poezia ,,Testament'' începe printr-o negație care indică valuaria deosebita moștenirii pe care poetul i-a lăsat cititorilor sai. Portul accentuiază faptul că această moștenire e rodul muncii strămoșilor săi.
Cartea sa este nimită metaforic ,,o treaptă'' făcând referire la scara culturii și civilizației. Datorită muncii înaintașilor scriitorul poate înlocui munca fizică simbolizată de metaforă ,,sapă'' și ,,brazdă'' cu cea intelectuală sugerată prin metaforele ,,condei'' și ,,călimară''
Cuvântul în concepția poetului este omnipotent. El poate sa ridice sau să doboare, poate sa mângâie sau sa pedepsească.
În ultima strofa Arghezii isi exprima conceptia despre arta vazuta ca o combinatie de talent si munca,notiuni sugerate de metaforele ,,slova de foc si slova faurita''.
