,, Când însuşi glasul gândurilor TACE, metaforă, PERSONIFICARE
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii, epitet
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface? epitet
Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători DE PACE? epitet dublu, METAFORĂ
Resai din umbra vremilor încoace epitet
Ca să te văd venind... ca-n vis, aşa vii! comparaţie
Cobori încet... aproape, mai aproape, repetiţie
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c'um suspin arat-o,
Cu geana ta m-antinge pe pleope
Să simt fiorii stringerii în braţe,
Pe veci perduto, vecinic adorato!"
( ,, Când însuşi glasul" - Mihai Eminescu)
