Autorul sugereaza subtil vârsta inocenta a copilăriei , si il prezintă in prim plan pe copilul ce face o poznaie si arunca vina pe altcineva. Insa acesta se pornește pe plâns si nu poate fi potolit atunci cand este descoperit. Nu plânge din cauza ca ii era rușine ca este mincinos ci pentru ca a vorbit cana. Desi este la vârsta la care basmele sunt transpuse in realitate, faptul ca a auzit cana vorbind l-a speriat si a inceput sa plângă.
