In inima padurii, caprioara isi alinta cu dragoste iedul. Acesta se lasa dezmierdat de limba calda a mamei lui. Pe masura ce il priveste, caprioara este cuprinsa de tristete, caci vremea intarcatului a trecut si ea va trebui sa se desparta de pui. Dragostea de mama ii da curaj si alege sa-si duca puiul intr-un loc sigur, ferit de lupi si vanatori.
Caprioara incearca puterile iedului printr-o fuga in salturi indraznete. Mama si fiul strabat padurea, traversand poieni, pana ajung la luminis.
Caprioara adulmeca prezenta lupului si se arunca in mijlocul luminisului, pentru a-si salva puiul. Lupul se repede la prada mai mare, iar caprioara se stinge privind cum iedul ei se topeste in adancul padurii.
