Bunica estecea mai minunata fiinta de pe pamant. Cand te strabungea cu privirea ei, cu ochii niegri ca abanosul iar tu o iubeai din tot sufletul. Cu buzele crestate in dinti de pieptane rostea reteta prajiturii. Zambetul ei era minunat cand venea vorba de cat de mu,lt o iubeam. Imi aminteam ce frumos cand imi canta vara sa adorm sub umbra ciresului, cu ea priposeam primavara in iarba verde. Fata ii era curata si avea parul alb ca neaua, iar cand venea vorba de mers acasa inotam in lacrimi pana la genunchi.
