b) Vasile Pârvan, vorbind despre utilizarea lemnului în lumea geto-dacilor, este de părere că: „Față de felul de viață imprimat de mediul înconjurător, cel mai important material la îndemâna omului a fost lemnul. Casele, uneltele de lucru, mijloacele de transport, toate erau din lemn. Multimilenarele mese rotunde de mâncare din scânduri și, în general, foarte puțin ridicate de la pământ s-au păstrat de la traci, așa cum vedem și astăzi la țăranii noștri de la munte”.
De-a lungul timpului, arheologii români au descoperit unelte care atestă că prelucrarea lemnului era o practică generalizată la nordul Dunării. În șantiere precum cele de la Piatra Roșie, Muntele Strâmbu, Ocnița sau Căpâlna s-au găsit tesle, cuțitoaie, dălți, pile, securi, rașpele, foarfeci de tăietor și dințuitoare.
