Să nu te rătăceşti nicicând
Prin ploi sau printre vise
Şi să păstrezi mereu în gând
Doar amintiri ce nu-ţi sunt triste.
Cu aparenţele stilate
Îţi faci drum liber la toate,
Chiar de nu ai caracter,
Avantajul îi sub rever.
Dacă adevărul doare
Nu-l impinge de spinare,
Când cocoaşa îi este mare,
Gestul îi neprietenesc.
Dacă eşti un meşter faur,
şi ai şi minte isteaţă,
Banii poţi să-i faci din aur,
dar nu poţi cumpăra viaţă.
Numai cărţile n-ajung,
E nevoie şi de oameni.
Drumul vieţii este lung,
Fără ei, câmpul nu-l sameni.
Puneţi nădejdea în dragoste
Şi veţi scăpa de pacoste Puneţi speranţa în iubire Şi veţi găsi fericire
Când e vorba să faci rău,
De-ar fi total sau parţial,
Ascultă-mă, fiul meu,
Tu abţine-te... real!
Oriunde soarta m-a dus
Şi destinul m-a depus
Am iubit versul nespus
Şi poezia... mai presus.
Fă-mă Doamne vis nestins,
Cu recunoştinţă nins,
Şi nu-mi spulbera speranţa,
Că într-o zi îţi merit faţa.
Azi bubuie-a dezastre – dar nu prin ceţuri groase,
Furtunile moderne din oameni vin de-acum
Întruchipând nici fulger, nici mările de scrum
Ci sângele ce fierbe prin cărnurile joase.
