Calatorul si albina
Treceau zile, treceau...parca nu se mai opreau nici macar o secunda,sunt doar un biet calator care este in cautarea a ceva deosebit , ceva nemaintalnit, mergeam si mergeam, parca fara oprire cu incredere si speranta, era doar o zi de mai, nu intelegeam mai nimic in acele momente de parca era sa cad in abis...
Ma gandeam sa ma aventurez prin munti, poate acolo gaseam un raspuns, dar nu o sa va vina a crede de ce am dat...va dati seama...sau pana la urma tot eu am sa va pun, nu-i asa? Era doar albina, nu era chiar ''doar o albina'', era speciala, parca era a mea sosie ...v-am pus pe ganduri...? Ma gandeam eu...
Albina aceasta...am intrebat-o...ce pierduse? Aceasta mi-a raspuns ca este confuza, nu intelegea nimic era pur si simplu pierduta...cam la fel ca mine sau chiar sa spun pur si simplu la fel. Incepusem sa comunicam mai mult cu ea, si i-am mai pus o intrebarea...ce intentii are ea pentru mai departe....mi-a raspuns ca nu stie, si m-am decis sa petrec mai mult timp cu ea. Asa am devenit cei mai buni prieteni doar prin simple cuvinte, ne-am completat reciproc si-am devenit de neinvins!
