Prietenia, religie nescrisă
Noapte ce nu-i nici de toamnă, nici de vară, ci doar de viaţă ...
Ochii se-nchid şi viaţa duce-n nuanţe calde şi culori, respirând între ieri şi-acum.
Mulţumesc Înaltului! Sunt avută prin oameni, încât îmi permit să ridic prietenia la rang de nouă religie sau religia sufletelor sortite să fie-n lumină şi-n cinste, şi-n durere, şi-n odihnă, şi-n pas de dragoste, dragoste.
Prietenia este poem de om născut din om şi pentru om.
Prietenia e vorbă caldă şi la-nceput de zi, şi la-ncercare-n noapte.
Prietenia e dor nestins. E tăcere şi revenire.
Prietenia e certitudinea religiei ce-i tăinuită-n noi cu dor de revărsare.
Prietenia-i dar de inimă şi pentru inimă, dincolo de pământ şi nori, brodată-n eternitate..
Obs. Vocalele = îngroşate,
Semivocalele = e, i, o, u.
