Răspuns :
,, Desigur că speriatul nostru cicerone ne va fi urmat multă vreme cu privirea. Noi însă nu ne mai uitarăm îndărăt, ci ne urmarăm drumul pe
2
prundiș, sărind ca niște capre peste bolovani, cursuri de apă, bălți și
1 4 1
gloduri. Dimineața era măreață și ne vestea o adevărată zi de iulie. Nici un
1 1 2
nor nu plutea sub albastrul cerului adânc și limpede ca ochiul unei
4 1
fecioare. Toate stelele se mistuiseră și cel mult dacă îndrăzneața Stea a
4 3 1
Ciobanului mai înfrunta, din când în când, valurile de lumină trandafirie,
4 1
cu care zorile inundau răsăritul depărtat. Nici un vânt nu mișca aerul, și
3 2
grâul, în lanurile de aur, stătea tot atât de neclintit ca și firul de iarbă din
1 2
fânețele înflorite. Roua avea înfățișarea unor mărgăritare ce nu așteptau
1
decât o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante.
1
Umezeala și răcoarea dimineții dădeau întregii firi o nespusă frăgezime.
Totul începuse a se deștepta sub întâile raze ale zilei, dar totul era cuprins
3 3 3 1
de o liniște, de o tăcere, de un fel de înmărmurire solemnă: și firea
1
întreagă părea că se află în o religioasă așteptare. La răsărit se ivea
3 3 1
geana de aur și de purpură a unui soare tânăr, care într-o clipă șterse într-
1
o nemăsurată depărtare umbra de pe fruntea munților neguroși. Noi ne
1 3 1
urmarăm drumul cu sufletul stăpânit de măreția priveliștii, iar rarii drumeți
1
ce întâlneam, și pe care-i lăsam în urmă, după ce ne doreau cale bună, se uitau lung și mirați după noi." (33 = figuri de stil)
Observaţie!
epitet = 1
comparaţie = 2
metaforă = 3
personificare = 4
,, ,, … Nu departe de Horaița, pe un munte despre miazăzi, se află Horaița Mică sau
3
Horaicioara: schitul acesta e un adevărat cuib de vultur aninat în crăpătura unei stânci aeriene. El stă mai totdeauna ascuns între nori și, numai când aceștia se
4 1
desfac, schitul se zărește albind dintre brădișul negru. […]
2
prundiș, sărind ca niște capre peste bolovani, cursuri de apă, bălți și
1 4 1
gloduri. Dimineața era măreață și ne vestea o adevărată zi de iulie. Nici un
1 1 2
nor nu plutea sub albastrul cerului adânc și limpede ca ochiul unei
4 1
fecioare. Toate stelele se mistuiseră și cel mult dacă îndrăzneața Stea a
4 3 1
Ciobanului mai înfrunta, din când în când, valurile de lumină trandafirie,
4 1
cu care zorile inundau răsăritul depărtat. Nici un vânt nu mișca aerul, și
3 2
grâul, în lanurile de aur, stătea tot atât de neclintit ca și firul de iarbă din
1 2
fânețele înflorite. Roua avea înfățișarea unor mărgăritare ce nu așteptau
1
decât o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante.
1
Umezeala și răcoarea dimineții dădeau întregii firi o nespusă frăgezime.
Totul începuse a se deștepta sub întâile raze ale zilei, dar totul era cuprins
3 3 3 1
de o liniște, de o tăcere, de un fel de înmărmurire solemnă: și firea
1
întreagă părea că se află în o religioasă așteptare. La răsărit se ivea
3 3 1
geana de aur și de purpură a unui soare tânăr, care într-o clipă șterse într-
1
o nemăsurată depărtare umbra de pe fruntea munților neguroși. Noi ne
1 3 1
urmarăm drumul cu sufletul stăpânit de măreția priveliștii, iar rarii drumeți
1
ce întâlneam, și pe care-i lăsam în urmă, după ce ne doreau cale bună, se uitau lung și mirați după noi." (33 = figuri de stil)
Observaţie!
epitet = 1
comparaţie = 2
metaforă = 3
personificare = 4
,, ,, … Nu departe de Horaița, pe un munte despre miazăzi, se află Horaița Mică sau
3
Horaicioara: schitul acesta e un adevărat cuib de vultur aninat în crăpătura unei stânci aeriene. El stă mai totdeauna ascuns între nori și, numai când aceștia se
4 1
desfac, schitul se zărește albind dintre brădișul negru. […]
1
După ce ne oprirăm puțin la o colibă părăsită, cumpănirăm în valea Cracăului.
1 2
Ajunși la acest pârâu limpede ca o picătură de rouă, ne stâmpărarăm setea și
1 1
începurăm iarăși a urca, de-a curmezișul, un șir de coline lutoase și seci, acoperite cu tufari de aluni, mesteacăni și arini. De pe cea din urmă colină ce se înalță deasupra Văraticului, o întinsă priveliște se deschise ochilor noștri: sub noi, Valea-
1 1
Sacă se răsfăța cu casele ei albe și curate între două dealuri acoperite cu grădini, fânețe și semănături. Mai departe, între răsărit și miazăzi, Bălțăteștii, cu mărețele-i
1
grădini și așezămintele sale de băi, păreau că vor să se ascundă după nesfârșitele
1 1 1
șiruri de plopi înalți de mesteacăni blonzi și de brazi posomorâți; cu toate
3
acestea, o rază de soare, căzută din cer peste acest cuib de zână pierdut între
1 1
îndoiturile verzi ale dealurilor, răsfrângea până la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice cu care e acoperit. În față, orizontul era închis de cele din urmă
3 1
ramuri ale râpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care se întindeau ca o
3 1 1
fâșie de fum plumburiu pe zarea cerului depărtat... La picioarele lor, orașul alb cu
1 1
pârâul său limpede scânteia sub lumina soarelui. Alăturea, în umbra depărtării,
1 1
stătea nemișcată și gânditoare pare că vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui
4 1
Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute. Stăturăm deci la umbra unui
1
mesteacăn, spre a ne odihni și a ne sătura ochii și sufletul de această măreață
priveliște și, când soarele aproape scăpătase după Ciungi, intrarăm în Văratic. “
( 28 = figuri de stil)
Sunt atat de multee :)) Am atasat in poza. Spor la scris , ai ceva de munca ;)
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!