Cum venise pe lume,nici el nu isi dădea seama.S-a trezit ca dintr-un somn si parca era de când pământul.Mic cat un fir de linte misca piciorusele fragede si ocolea pe de margini frunzisoara care il adăpostite.El iese la lumina,atunci a rămas orbit de atâta strălucire.Si,ca o devenire,pe țărână neagră trupul arunca o lumina dulce.El se misca,după ce trecu peste un grăunte de piatra cat un munte si coborî dincolo.Si-a mers voinicul,a mers.Mult sa fii mers.Si când s-a uitat în jos la prins amețeala. Privi in sus si se cutremură.Mai avea de urcat pe rădăcina.Privea in sus si se gândea ca mai avea de urca:zile,săptămâni,luni avea de umblat.Si tot isi spunea ca mai avea de urcat mult.
Sper ca te-am ajutat
