În incipit, este descris credibil cadrul: canicula în Bucureştiul interbelic, surprins prin detalii realiste. Reprezentarea veridică a realităţii în proza fantastică este dublată de semnificarea ei, încât obsesiile călătoriei cu tramvaiul (căldura, pretenţia de cultură, condiţia de artist ratată pentru un păcat - pierderea iubirii din tinereţe) se vor prelungi în celălalt plan. În final, se sugerează ca explicaţie pentru evenimentele relatate o stare „ca într-un vis", iar nuvela fantastică are final deschis.
