Acolo sus, culmile înalte se salută liniștite cu bolta cerească, de un albastru pur, ca lacrima.Aerul era atat de tare incat imi tăia respirația. Pădurea deasa,colorata in verde crud se întindea protectoare. Doar câteva poteci rătăcite îndrăzneau sa se strecoare. Măreția sa , Muntele , revarsa un rau de flori ce păreau ca sunt pictate cu finețe de o pensulă subțire, ce atinge țanțoșă foaia pe care o învie. Peisajul pare desprins dintr-un basm ilustrat ..
