Intr-o zi posomorâta de toamna, pasarile cantau ca sunetul viorilor, iar adierea vantului misca crengile copacilor batrani.
Mihai, pășea incet pe poteca ingusta si fredona o melodie ca si pasarile trecatoare. Fața sa era puțin palida ca galbenul masliniu. Era ud, dupa o zi ploioasa si posomorata ca si fata sa.
Era suparat din cauza cântecului melancolic al pasarilor care tocmai plecau.
Ca acea zi era si stejarul batran din curtea vecinei, pe care o indragea atat de mult dar nu avea curaj sa o spuna.
Era indragostit de chipul sau modelat ca un desen pe hartie,atat de fin si minunat.
Dar sa lasam asta căci drumul e lung si baltile ca niste goluri in inima il incetineau.
