Casa omului fară copii este o casa pustie . De multe ori am încercat sa explic in fel si chip acest proverb si l-am asociat deseori cu o seara petrecuta in familie. L-am asociat cu grija pe care ne-o poarta părinții , dar si cu grija ce le-o purtam la bătrânețe . Casa care nu răsuna de glasuri de copii , ce in joaca lor înveselesc si sufletele parinților este o casa pustie . Nu poti simți ce înseamnă împlinirea , nu poti înțelege rostul tău pe lume daca nu ai copii.. Si daca , din diferite motive nu poti sa ai , adoptează ! Simte cumva bucuria de a fi înconjurat de sufletele lor nevinovate, ce fac sa vibreze fiecare celula a corpului plina de grija ce numai un părinte o are...
