Furtuna Era o zi călduroasă de vara . Împreună cu părinții mei am plecat la pădure pentru a ne bucura de răcoare aer curat si in căutare de ciupercute . Amiază a sosit ucigător de arzătoare si toate vietățile mari si mici se ascundeau în locurile cele mai răcoroase . Nu se auzea nici un târâit de greier , nici o pasăre nu mai brazda văzduhul , pădurea părea cufundată intr-o tăcere adâncă . Pe neașteptate am auzit o bubuitură puternică . Atunci ne-am dat seama că dinspre răsărit se ridicau nori grei , posomorâți si apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești ne infricosa . Ne-am grăbit să ajungem la cabana . Vântul suiera îndoind copacii din ce în ce mai tare . Tunetele nu mai conteneau . Furtuna începu să se dezlănțuie . Turna cu găleata . Puhoaiele porniră la vale . Priveam cu groază , dar și cu bucurie că ajunsesem la adăpost . Treptat urletele vijeliei începură a-si coborî glasul si furtuna de vara se sfârși . Animalele speriate au ieșit din adăposturile lor , păsările gureșe au început să-și dreaga glasul , iar soarele zâmbitor își continua drumul spre apus . Cu drag , Ion Creanga
Este creație proprie !!!
