Dimineaţa se ridica frumoasă ca şi chipul liniştit al Lizucăi. Geană de lumină se juca pe fereastra joasă. În casă mirosea a busuioc şi-a căndeluţă proaspăt stinsă. Fetiţa se răsucea în foşnetul aşternutului scrobit.Bunica-i mângăia fruntea a dragoste de alint. Patrocle sta întins lângă patul bătrân îmbrăcat în lăicer vechi de tare mult timp.
Copila se-ntoarse a lene şi zâmbi frumos, rostind că a visat pe mămuca ... amândouă se plimbau prin grădina plină de omât şi mama-i povestea cum a ridicat întâiul om de zăpadă, cum a învăţat primul colind şi cum a fugit speriată de umbra-i haină. Au râs şi-au plâns. Dar dâra de lumină s-a înălţat curată ca şi mămuca care a plecat zâmbind.
