,, Fulg limpede si pur,
Te-astept sa te scobori,
Petala de pe flori
Sadite în azur.
Azurul se încheaga
Sa faca iernii salba.
E-o truda-n bolta-ntreaga
Sa-ti faca finta alba.
Dar ajungînd la noi,
Cu steaua si cu luna,
Tu treci întotdeauna
Si lasi în lut noroi. “
( ,, Zăpada” – Tudor Arghezi)
În diafanul ,, fulgilor limpezi şi puri” se ascunde o întreagă metafora, este metafora primăverii, Fiecare cuvânt sădeşte lumina învierii chiar dacă în urma omătul naşte şi noroi .
