Toamna , frunzele cad , se rotesc vioi și formează un covor auriu .
Sătenii în grabă strâng roada obținută pe parcursul anului , dar mătușa Mărioara bună la suflet ca de obicei , stînd acasă mereu mă strigă la portiță să-mi dea cîte ceva , Ieri un măr , azi două pere și mâine probabil trei gutui delicioase din gradina sa , și mereu mă laudă că sunt cea mai frumoasă și deșteaptă vecina , fiind cea mai mică din tot cartierul și pe placul tuturor , dar... nu scapi de una și apare celălalt , Moșul Vasile , el nu-mi dă fructe , dar mă face mai fericită mai mereu dîndu-mi cîte 10 -20 de lei fără să afle părinții mei că după mă ceartă .
