După ce am venit de la școală m-am schimbat,am mâncat,m-am spălat,mi-am făcut temele și m-am pus in pat la televizor cu mama .Am început să o întreb cum era copilăria ei.Mi-a povestit că erau foarte săraci și că aveau o cameră,un living ,bucătărie și baie.Erau 5 frați și ea dormea în camera cu cele 3 surori si ca în living dormea fratele mai mic împreună cu părinții.Mama ei nu lucra.Doar tatăl ei lucra,atat.Mi-a povestit că cu toate astea părinții ei nu făceau rate la banca.Atunci am intrebat-o : "Atunci tu de ce ai făcut?".Atunci mi-a spus:"Pai trebuie să construim casa ca să aveți și voi camera voastră și să nu ai copilăria cum am avut eu.Tu să nu faci niciodată rate când vei fi mare".Atunci mi-am adus aminte de un proverb: "Până ce nu dai cu capul de pragul de sus,nu-l vezi pe cel de jos" (Sper ca corespunde textul cu proverbul"
