Ies din casă veselă de toamna ce bate lac la fereastra noastră. Ea nu ştie ce tort frumos face mama în casă. E pentru fina cea mică, ce aduce la chip cu fina lăcrămioară din grădina noastră.
Plec prin ploaie şi par ruptă din ea, şi-n pas de număr par mă contopesc cu dânsa şi, visând la o haină din fir de tort, mă-npiedic de-un par căzut dintr-un car.
Am puterea să râd şi cad iar lângă o cutie goală de lac ... şi-acum văd înaintea mea o băltoacă care-mi face cu ochiul şi gând năzdrăvan îmi răsare: seamănă a lac pentru furnica ce-mi stă în faţă. Îmi dai Coronița ????
