Intr-o zi frumoasa de toamna târzie am mers in crang cu prietenii mei .
Natura gingasa ne chema , ademenindune cu mirosul amarui al frunzelor rugini , mușchiul gros de pământ ne amintea de copilăria noastra pe acele plaiuri , capacii rosiatici si parfumati ne urau Bun venit ! Totul era îmbrăcat de sărbătoare !
Doar intrun copac singuratic o frunză verde strălucea si era împodobită cu lacrimi de roua .
Ne-a facut cu ochiul , vroia sa ne transmită un mesaj .... pana cand un vant maiestru a trecut prin pădurea moartă si a spulberat-o .
Un sentiment ciudat a aparut in inimile noastre , dupa care ne-am luat rămas bun cu inima rănită si am plecat acasa
