Neguri cenușii de toamna se risipesc peste daliel e înflorite în gradina .Arome amărui , miresme stinse, abia deslușite .... zâmbete cu genele plecate .
Offf dar ploaia asta , stropii grei se izbesc monoton de geamul ferestrei .
Dar totuși ploaia mă ajuta sa am mai multa imaginație și îmi descopăr talentul de a face minunate compuneri și texte .
Pretutindeni se întrevede o schimbare și de nicăieri te învăluie melancolia.
