Poezia scrisa de Marin Sorescu inglobeaza o tema des abordata de lirica neomoderista ,prin motivul paiajenului care-i ofera eului liric o scara spre cer
poezia devine o meditatie asupra vietii,panza de paianjen echivaleaza cu un cordon astral care reprezinta mijlocul spre parasirea spatiul terestru si accederea spre alt spatiu,totusi poetul este constient de faptul ca trecerea spre cer se face doar prin suflet,trupul fiind un vehicul menit sa ne ofere doar experienta vietii. terestre.
Ne putem duce putin si mai adanc in exegeza si lua la interpretat titlul care ne ofera cateva informatii referitoare la continut,scara la cer,cerul daca o luam intr-un mod denotativ este o conventie,in fine,nu iti stiu nivelul,dar in concluzie,tema este o meditatie la accederea spre un plan si motivul paianjenului
