Poezia " La gura sobei ", de Vasile Alecsandri este o opera lirica deoarece îndeplinește toate condițiile apartenentei la genul liric , autorul exprimând in mod direct ganduri , idei, sentimente si trăiri . Inca de la început se face simțită prezenta eului liric prin mărcile lexico-gramaticale specifice prin folosirea verbelor la persoana 1 : " privesc focul","vad trecând ","m-atrage","ma-ncanta", "am iubit" . In primul rând se remarca abundentă figurilor de stil si a imaginilor artistice precum epitete:"scump tovarăș","Flacăra albastra","zbor fantastic",pasare maiastra", metafore: " vad trecând a poveștilor minuni","pasare măiastra prinsă-n lupta c-un balaur", comparația "cai ce fug ca gândul". In al doilea rând se remarca măiestria cu care poetul amintește si descrie personajele din povesti :zmei,balauri, cerbi, cai, fete de-mparat,Pepelea, feti-frumoși si pajuri. In plus , in ultima strofa autorul își amintește nostalgic de o " minune " ce a iubit-o atunci cand își amintește de pletele blonde ale Ilenei Cosânzene . In concluzie ,poezia " La gura sobei" prezintă toate elementele definitorii pentru a fi încadrata ca opera lirica, prezentând toate trăsăturile genului liric.
