Omul este prin natura sa umana o fiinta ganditoare.El singur isi construieste pe parcursul vietii o identitate care il reprezinta si il deosebeste ca individ.
Filosofia s-a impus din necesitatea raportarii existentei omului la natura si la latura sa existentiala.Framantarile,iluziile,adevarul,cautarile,intrebarile asupra lumii l-au determinat pe om sa-si depaseasca conditia cautand legatura sa cu Universul si constiinta.Omul e doar o particica a unui vast Univers ce-l inconjoara.Natura umana e un mister:gandirea care-i este data numai ei.Gandesc,deci sunt,traiesc,respir,rad,plang,visez,explorez-sunt om,am ratiune,am forta.Fiinta umana si filosofia sunt doua necunoscute legate doar printr-o axa:ratiunea.Constiinta este cea care filosofeaza,iar filosofia vietii e complicata.
Niciun om nu poate gandi dincolo de puterea de intelegere a naturii sale.Ochiul vede,mintea lucreaza,iar mana faureste viitorul.Principiile filosofiei sunt necesare fiecarui individ in parte,dar depinde de modul cum le percepe,cum si le insuseste si le dezvolta.
De multe ori omul s-a depasit pe sine:a cucerit o parte din Univers,nu in totalitate,a cucerit munti si a ajuns in abisul oceanului.Toate au pornit de la filosofia stiintei:cunoasterea si atingerea absolutului.
Insasi natura umana e un mister,gandirea profunda dincolo de imaginatie,dincolo de tot si de toate.
Omul creeaza,construieste,dar in acelasi timp,el este proriul sau distrugator si nu numai,ci si al Universului.
(Sunt doar idei...Alegi din ele)
