Din virsta fericirii fara minte ,
Icoane dragi mi-apar mereu-nainte. De lume razletita si sfioasa , In rama de salcam zaresc o casa. Si-n casa ,intr-un colt intunecat , Vad un copil de mama lui certat . Din toti cati trec , nu-i nimeni sa-l aline Si-adoarme-ncet copilul ,in suspine . Dar peste noapte-o birueste dorul Si mama merge unde-i doarme-odorul . El simte cum s-apleaca peste dinsul O umbra buna ce ii sterge plansul. De gatul ei s-atarna in nestire Toti ingerii din ceruri ii sunt frati. Invaluiti de-a candelei lucire , Copil si mama dorm imbratisati Ce crezi ca a determinat atitudinea mamei ?Ajutor