Am știut ca e el, aveam senzația aceea ca cineva se tine dupa mine cu disparare, parca simțeam gândurile si sentimentele si am simțit un impuls de respingere. Totul cand a avut loc contactul vizual schimbându-se.Însă cand m-a prins de brat in încercarea de a ma îmbrățișa toate acestea au luat locul unei alte senzații. M-a tras atât cat s a putut de aproape de el însă din expresia fetei mele nu m a îmbrățișat. Eu eram foarte uimita si încercam sa analizez momentul, ma privea ca un odor de mare preț cu multă dragoste si simțind ca o parte din mine o stăpânea simțindu-ma protejata. Acum cand analizez imi dau seama de ce eram uimita, de obicei persoanele cand se văd prima data sunt foarte reci si politicoase, asa imi imaginam si eu, iar pe loc nu mi-am dat seama, nu mi-am putut imagina ca a vrut sa ma îmbrățișeze simțind o caldura atât de familiara încât am rămas blocată si nu mi-am dat seama abia mai tarziu gândindu-mă daca iluIzionez. Acesta atitudine a mea se datorează si faptului ca il credeam o persoana rece si nedeschisa. Cel mai ciudat e ca din urâtul care mi l-am întipărit in minte l-am văzut frumos însă nu si afara. Da! Asa cum a zis si el aveam impresia ca il cunosc de o viața si acea apropiere călduroasă cu un străin nu o prea vezi in viața.Afara însă a reacționat asa cum ma așteptam sa faca prima data cu diplomatie politicos a întins mana( imi venea sa o rup) si cu un aer rece care ma îndepărtează si ma face sa disprețuiesc oamenii. Dar totuși prima impresie contează nu? Acea apropiere sufleteasca nu cred ca am mai întâlnit-o pana acum.
