Era o seara minunata de iarna. Stateam impreuna cu familia la focul sobei. Acolo undeva in abisul rou al focului , exista nenumarate fiinte care traiesc ca si noi , in case , au familii si .... alt foc. Ma intorc inapoi , din lumea magnifica a imaginatie si privesc imaginea picselata a dansului ce isi are locul la mine in soba. Seara a venit , si a plecat lasand loc noptii ce ne indeamna la somn.
Stau in pat , nu pot adormi . Ma uit pe fereasta si acolo vad alta lume , un cer magnifi , o luna care ne vegeaza ca o mama si copii ei , stelele. Cu acesta priveliste adorm atat de repede incat uit de tot ,si intru in lumea viselor.
